Sunt tu, abia când sunt eu.


Adriana diaconu

 

Elogiul depărtării

Paul Celan

În izvorul ochilor tăi
freamată năvoadele pescarilor de pe Marea Demenței.
În izvorul ochilor tăi
marea își ține făgăduiala.

Aici îmi lepad eu
– o inimă care-a zăbovit printre oameni –
veșmintele și strălucirea unui jurământ:

Mai negru în negru, sunt și mai gol.
Doar abjurând devin credincios.
Sunt tu, abia când sunt eu.

În izvorul ochilor tăi
plutesc, la prada visând.

Un năvod de-un altul se prinde:
ne despărțim îmbrațișați.

În izvorul ochilor tai
un spânzurat sugrumă ștreangul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s