o cunoaştere albastră


 

După ce m-am rupt în bucăţi

de Margaret Atwood

 

Cu ce-ncordată atenţie

te urmăresc

lipind şi cosând

şi potrivindu-mă din nou laolaltă.

Creierul meu a fost

o păpuşă spartă, i s-a fărmat inima

de-atâtea greşite planete mecanice, pendule şi

ochi de sticlă

zornăiţi pe sârmă care bâltâcăie şi totuşi conştiinţa

mi-i tare, golită,

o cunoaştere albastră

sub care poţi să umbli, fără

a-ţi da seama că eşti singurul

gând legănat în ţeasta mea

de păpuşă, cer boltit, secată

fântână întoarsă, o lipsă

de anotimpuri rotite ce-ar putea ţine

înecul într-un gol

mai adânc decât apa.

Dar neştiutoarele riscuri

sau tocmai

de aceea poate

mi-atingi

capul universul în ţăndări

iată luna şi soarele

se-nalţă, se-ntind şi apun

iarăşi deasupră-ne

aşa cum se cuvine

în vreme ce gâtul mi se suceşte

dres de-ndemânatecele-ţi degete.

 

Traducere de Ion Caraion

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s