Inainte de tacere


Inainte de tacere, Ernesto Sabato

[…] acei sarmani bufoni care, la terminarea rolului, in singuratatea cabinei, isi dezbraca paietele si se intorc la opacitatea cotidianului, unde noi, batranii, stim ca viata este imperfecta, ca povestile copilariei cu Buni si Rai, Dreptate si Nedreptate, Adevar si Minciuna nu sunt, in final, nimic altceva decat niste vise inocente. Realitatea dura este o confuzie dezolanta de idealuri frumoase si realizari stangace, dar intotdeauna vor fi cativa incapatanati, eroi, sfinti si artisti, care, in vietile si operele lor, ating bucati din Absolut, care ne ajuta sa suportam realitatile dezgustatoare.

Fapt e ca toti oamenii au de-a face cu o dubla existenta: cea diurna si cea nocturna. Un amarat de functionar viseaza noaptea ca isi asasineaza seful cu lovituri de cutit, iar ziua il saluta cu respect. Fiinta umana e in mod esential contradictorie, si pana si Descartes, piatra de hotar a rationalismului, si-a creat principiile teoriei sale plecand de la trei vise avute. Frumos inceput pentru un aparator al ratiunii.

Exista oameni care sunt mult mai preocupati de bani decat cei saraci: acestia sunt cei bogati. (Oscar Wilde)

Inainte de tacere, Ernesto Sabato, Ed. Rao, 2005

Anunțuri

comedie fara rost.


Tunelul, Ernesto Sabato

„Adesea, mi se pare ca nimic nu are sens. Ne nastem in dureri pe o planeta minuscula, care alearga spre neant de milioane de ani, crestem, luptam,ne imbolnavim, suferim, ii facem pe altii sa sufere, strigam, murim, mor si vin altii pentru a prelua de la cap aceasta comedie fara rost.

Parca traiseram pe doua coridoare alaturate sau pe doua tunele paralele, fara sa stim ca mergem unul langa altul , doua suflete asemanatoare in situatii asemanatoare, intalnindu-ne la sfarsit in fata unei scene pictate de mine, o scena destinata numai ei, ca un anunt secret al prezentei mele, al faptului ca cele doua coridoare se impreunasera si ca sufletele noatre se contopisera si ele?”

Tunelul, Ernesto Sabato, Ed. Humanitas, 2012