în dosul acestei uși vreau să vorbim de memorie


CRI_247512Oglinda oarbă

Gellu Naum

Firul de sânge care-mi iese din buzunar
firul de lână care-mi iese din ochi
firul de tutun care-mi iese din urechi
firul de flăcări care-mi iese din nări

Tu poți crede că urechile mele fumează
dar oamenii au rămas țintuiți în mijlocul străzii
pentru că în noaptea asta se vor vopsi în negru toate statuile
și va fi insomnia mea aceea pe care o vei cunoaște
o insomnie oarecare de cretă și de argilă
o insomnie ca o sobă sau ca o ușă
sau mai bine ca golul unei uși
și în dosul acestei uși vreau să vorbim de memorie

vreau să mă miroși ca pe o fereastră
vreau să mă auzi ca pe un arbore
vreau să mă pipăi ca pe o scară
vreau să mă vezi ca pe un turn

Foto: Victor Brauner

Sursa: MoMa

Anunțuri

noi care cântărim cu precizie natura semnificantului


adrianadiaconu

 

(Între bine și rece)

Gellu Naum

Între bine şi rece între negru şi clar între opac şi lichid
între incert şi salubru

şi cine mai poate enumera muncile noastre crepusculare hidra de la Lerna şi celelalte
seara când ne retragem în blocul nostru de gheaţă
când urmaşul nostru direct îşi rupe elasticul
când meditam cu degetul la frunte sau lucrurile ne cugetă
când hidra de la Lerna şi celelalte ies din anonimat ca să cureţe gradjurile
şi noi degetăm la lucruri şi aşa mai departe
Câte unu are picior ochean şi trident
altul pe cine mai ştie ce insulă sihastră Tiga
se face fluture sau rac sau călător pe apă
seara când autobuzele se retrag în noi
şi noi garajele noi muncile crepusculare
noi care cântărim cu precizie natura semnificantului
semănăm păsări şi ne acuplăm cu hidra de la Lerna
pe când stăpânii tainici ai planetelor
ne reconstituiesc şi celelalte

Dar după cum spuneam
a şaptea oară se va naşte copacul-animal
şi nimeni nu va întreba nimic
cuib pe sub cuib ţiglă sub ţiglă scoarţă sub scoarţă
pentru noi nedumerirea agreabilă mâna perfect spălată pragul neprevizibil
pentru noi călăuza intimă insatisfacţiei

O dată mai mult aceleaşi degete umede pe feţele noastre
(pe un pământ pătrat pe suprafeţele ademenitoare
năuca descifrare a gesturilor-mame)

Ascunsă în sincera ei capcană şi a celor ce n-o cunosc
memoria noastră de zmeură

 

câte nu se întâmplă în noi şi le uităm acolo ca într-un ghiozdan!


DOMENIUL PRESIMŢIRILOR

Gellu Naum

Există vaduri uitate nişte locuri în noi şi un drum care duce prin apă
cineva mă strigă ar vrea să mă atragă într-acolo
să dea cu o plantă în mine şi ce vină am eu pe lumea asta cu porţi de aramă
apoi se face linişte cântă privighetorile
e foarte frig şi în noi sunt nişte castele
nişte câmpuri cu flori albastre şi galbene
şi le străbatem pe caii noştri de plastic
înţelegeţi că trăim într-o pasăre imensă care ne poartă în ea
şi mergem la întâlnire curăţăm omizile de pe crengi ne iese înainte o fată dar nu
mai poate nici ea săraca e ostenită a înghiţit toată pânza pe care a ţesut-o
aşteptându-ne
zice hai să ne sărutăm să fim fericiţi
să te servesc cu linguriţa de argint să-ţi dau o dulceaţă
măcar de ar fi lângă sobă Şi vine King Kong dă cu praştia ne murdăreşte cămaşa
ne rupe cravata
vine pârlitul ăla de profesor cu şapte capete ne pune note de parcă n-am şti
destulă materie
ne duce în laborator să facem experienţa singurătăţii
să ne jucăm cu mingea ca fraţii gemeni
noi ne uităm unul la altul dăm din cap vine o amărâtă de fată cu faţa plină de
funingine
nu s-a mai spălat pe ochi de când cu potopul şi ne urcăm în maşină (ea lângă
noi) gonim pe autostradă
acolo se aud ştirile dar nu le mai înţelegem râdem pe furiş ca la înmormântare ni
se face şi frică
câte nu se întâmplă în noi şi le uităm acolo ca într-un ghiozdan
şi fiecare crede că numai el ştie lucrul acela pe care îl ştiu foarte bine şi alţii
dar eu am în vedere perioada fericită când locuiam în mama
stăteam acolo mă gândeam ce mi-o fi trebuind
afară ploua ea dormea goală cu mine în burtă
se întorcea pe-o parte şi pe alta îmi descânta în somn
cunoştea legea aceea aspră vroia să mă apere
deasupra patului se legăna sora mea luna


HPIM1970
APOLODOR
de Gellu Naum
La circ,in Targul Mosilor,
Pe gheata unui racitor,
Traia voios si zambitor
Un pinguin din Labrador.
„- Cum se numea?”
„-Apolodor.”
„-Si ce facea?”
„-Canta la cor.”

Deci nu era nici scamator,
Nici acrobat,nici dansator
Facea si el ce e mai usor:
Canta la cor.
Era tenor.
Grasut,curat,atragator
In fracul lui stralucitor
Asa era Apolodor.

Si intr-o zi,Apolodor,
Spre deznadejdea tuturor,
A spus asa:Mi-e dor!Mi-e dor…
De fratii mei din Labrador!

Si a plecat Apolodor
Catre tara Labrador
chinuit de dor,
Framantat de zor.

ada milea – apolodor