timpul e floare nu cadran


adriavolaphotos. wordpress.com

Orologiu

Gigi Căciuleanu

câteva cifre dispuse-n cerc
sau prea-cuminte-nşiruite
şi două ace
 
la asta să se reducă oare
ceea ce măsoară o viaţă

anii

ore
când bogate
când sărace

zile
căzându-ne ca bolovanii
sau ridicându-ni-se lin, uşor de pe spinare
aşa cum fac şi clipele

nu „când?”
ci acel fraged, ca o aţă, „când şi când”
ne doare

timpul e floare nu cadran
şi este foc şi este ghiaţă
şi e cascadă sau izvor
 
nisip curgând
sau toate astea la un loc
 
şi care nu stă locului nicicând
precum o face acel instrument nătâng
ce-nfipt în noi e
în inimă şi-n suflet
cu fusul său orar
de către cei care cu băţul ne învaţă
de când ne naştem
ce-i cu timpul
şi ce-i cu dragostea
ce DA, sau mai degrabă ce NU, de fel nu avem voie
de ce avem sau nu nevoie
şi ce e cu năzbâtia aia-n alb şi negru
pe care o iubim mai mult decât orice
pe care o numim aşa, parcă-ntr-o doară
parcă-ntr-o joacă, parcă-ntr-un semi-adevăr:
 
viaţă

prizonieri ai clipei de acum


HPIM0247.JPG

Ritual în doi

Gigi Căciuleanu

raiul nu-i mort. Nici şarpele
languros, senzual şi invizibil cordon ombilical
cu viaţă proprie
leneş dansând
între eternii Eva şi Adam
 
goi, prizonieri ai clipei de acum
vii amândoi
şi drepţi
între atomul devenit nebun şi galaxii
 
cei care mor
sunt numai anii care trec în van