Nemurirea


CRI_276277

„Nu vedea nimic in jurul ei, nu stia daca-i vara, toamna sau iarna, daca pasea pe malul marii sau de- a lungul unei uzine, si daca mergea, mergea fiindca un suflet plin de nelinisti pretinde miscare, nu poate sta pe loc, caci daca sta pe loc incepe sa-l doara, si-l doare cumplit. E ca atunci cand te dor ingrozitor dintii: ceva te obliga sa te foiesti, sa bati camera in lung si-n lat; nu exista niciun motiv rational in povestea asta, intrucat miscarea nu poate alina durerea, dar fara sa-ti dai seama de ce, dintele bolnav te implora, cersind, pur si simplu, aceasta miscare.”

“Viata e o lupta”, e fraza care a trebuit sa sune ca un oftat melancolic si resemnat, atunci cand a fost rostita pentru prima oara. Veacul nostru, al optimismului si al masacrelor, a reusit sa transforme aceasta cumplita fraza in sunetele unui cantec dulce si duios. Veti spune, poate, ca a lupta impotriva cuiva e cumplit, dar o lupta pentru ceva e un gest nobil si frumos. Intr-adevar, e frumos sa-ti investesti eforturile in slujba fericirii (a dragostei, a justitiei, si asa mai departe) dar daca iti place sa determini aceste eforturi prin cuvantul lupta, inseama ca in spatele nobletei efortului tau se ascunde dorinta de a dobori pe cineva. Lupta pentru e, de cand lumea, nedisociabila de lupta impotriva si, in decursul luptei, prepozitia pentru e intotdeauna uitata.”

„Pajistea nu e decat un camp al suferintei. In verdele acesta frumos moare, in fiecare secunda, o vietate – furnicile devoreaza ramele de vii, pasarile rapitoare pandesc din inaltimi aparitia unei nevastuici sau a unui soricel. Vezi pisica aceea neagra care sta inclinata in iarba? Nu asteapta decat un prilej de a ucide. Pe mine ma dezgusta naivitatea respectului pentru natura. Iti inchipui, poate ca biata caprioara e mai putin inspaimantata intre falcile tigrului decat ai fi tu? Oamenii au nascocit teoria ca animalul nu are aceeasi capacitate de a suferi ca ei, fiindca altfel n-ar putea suporta ideea de a trai in mijlocul unei naturi care nu-i decat atrocitate si nimic altceva decat atrocitate.”

Nemurirea, Milan Kundera, Ed. Humanitas, 2002

Sursa foto: MoMA